și noaptea ce-a trecut înseamnă mai mult decât nimic?
o iarnă-n oase mă cuprinde – sunt viu cât simt că-i frig...

luna din mine mă reflectă înțurțurat pe dinăuntru
abac de gheață numărându-mi mici lepădări de care-s mândru

apoi vin norii și trec norii – mai plouă? a plouat?
dintr-un păcat mărunt rodește uitării alt păcat

și cum în calendar sunt zile cu sfinți și fără sfinți
orice-i născut din om e putred și-i strig în față: minți!

nu-nfigeți plugul să răsară de sub pământ cumplită arătură
puneți cuvintelor acestea apă și va rodi o semnătură