Îl vezi adesea suspinând
ÃŽntr-un colÈ› mic de lume,
Încă se visează zburând
Pentru a nu lăsa urme.

Cu fiecare lacrimă ce-i cade,
Pierde un întreg...
Și lacrima iar reapare
Când o vede cu el.

Și imaginea lui în oglindă se pierde,
Prizonieră într-o inimă de sticlă,
O simte, dar n-o vede
Pe a lui iubită!

Sentimentele lui nu mor
Dar o prăpastie mare,
Există între inimile lor
Și îl doare...