Dacă gândurile, se vor năpusti spre tine
Prinse în lupta de-a sări peste obstacol
Ca o gheață care arde ca și focul sub patine
O să fi în viața asta, cea brodită de oracol.

O iubire milostivă din a timpului poruncă
Care nu mai prihănește, a le simțului fiori
Apa care iese, din crenelul de sub stâncă
Ca să bei din nemurire, înainte ca să mori.

Setea lumii e nocivă o să dea apoi în foame
Cu toată pofta stoarsă, de dorințele din trup
Mărul lui Adam la Eva, e tăiat subțire-n poame
Viața este o himera, ani toți se duc, se rup.

Numai cererea rămâne neîmblânzită de ofertă
ca o surdă așteptare la al piețelor festin
Cartea-n care titlul nu apare pe copertă,
pe îngălbenite foi are scris câte-un destin.