agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 10167 .



Cântec în zori
poezie [ ]
Horea nu mai este singur (1952)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nina_Cassian ]

2009-12-06  |     |  Înscris în bibliotecă de Catrina Ioana-Diana



Dormi...Dormi și mă lasă
să te privesc nemișcat.
Părul tău unduie-n pernă
ca dintr-o carafă turnat.

Ce mult, ce adânc te iubesc
în fiece clipă.
Cu privirile-mi vii ca un țipăt
mi-i teamă să nu te trezesc.

Îmi vine să strig! trăim!
E-al nostru veacul acesta de creșteri!
Viețile noastre să fim
ucenici și meșteri!

Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste,
care-i?
Firește că nu gângăvitul alint
pe struna ghitarei,

nici cântecul robilor, cândva,
în amarnicul ieri:
-Omule, pace nu vei afla...
-Femeie, vei iubi în dureri...

Dormi...Încă nu te trezi...
Cu mâinile tale, cu mâinile mele,
cu mâinile miilor de mii,
am dărâmat temniți, și-am ridicat schele,

Și dacă astăzi suntem împreună,
atâta de plin, de firesc,
e pentru că, treaptă cu treaptă,
am învățat să trăiesc, să iubesc.

Ce dragoste poate fi
mai mare, mai neîntreruptă,
decât atunci când te știi
alături: tovarăși de luptă!

Mâna ta bună, puternică,
zilnica ta muncă ți-o știu,
și pasul pe-asfaltul orașului,
și tihna din ceasul târziu.

Zidim case albe de pace
pentru anii cei lungi,
și creștem în dragoste
-cum creștem și-n munci!

Dormi...dormi și mă lasă
să te privesc înc-o dată.
Ni-e dragostea trainică-n veci
și fără de pată.

Ce mândre ni-s frunțile!
Nimeni, nicicând
nu va izbuti să le plece
din nou la pământ.

Iubitule, soarele poartă
încoace, limpezi albine.
Curând vei deschide
doi ochi de lucernă spre mine.

„Bună dimineața!”-ți voi spune.
Sunt eu...Te-am vegheat.
Afară bat zorii, și iată,
culorile-n jur se stârnesc ne-ncetat.

Libera noastră zi
ne-așteaptă cu larguri răsfrânte.
Haide, haide să fim
gata de drum și de cântec!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!