Un ursuleț cu ochi sticloși privește.
Eu încerc să prind visele de mână,
Să le opresc din zborul lor de humă
Și să le țin captive ca-ntr-un clește.

Le chem și sorb uitarea dintr-o sticlă.
Te strig, dar doruri nu te mai ajung.
Adoarme luna, eu încă privesc. Plâng...
Încerc să-mi pierd tristețea pe hârtie,
Dar lumânarea veche, prăfuită
Îmi arde sufletul bolnav în faclă.
Cenușa mea în odaia ticsită
De vise alburii se împrăștie.