Departe este de mine ziua când
Þi-am luat din țărână și din coastă și din gând
Și-am făurit neștiutor abisul
Doar fost-a chiar el acela care m-a trezit din visul
În care plămădeam cu drag lutul tău cald
Cu dorul meu nechibzuit te-am ridicat înalt
Și te-am purtat în lumea ce nu-ți era sortită
În sunete de flori și vânt și iarbă adormită
Tu iartă-mă c-am smuls din tine o nălucă
Și nu am vrut să știu ce-avea s-aducă
Uitarea drumului ’napoi pe cărăruie
Către căsuța cu poarta ce nu se mai descuie