o mie de femei,
o mie una de sărutări ori dorințe,
pași alergând în sus și-n jos
tocuri, pentru ca mersul să pară nesigur,
cerând ocrotirea
determinarea vreunui bărbat,
ochi codați colorați curcubeu
să sucească mințile
numai bune de luat,
marginea tivului peste genunchii prea cuminți
tocmai de aceea obiectul pasiunilor lor…

ce am eu?
părul scurt, cerceii, refrenul
merg așa cu ele până la capătul lumii,
îmbulzeala nu mă sufocă
am dogoarea soarelui cu mine mereu
zâmbetul
oh, da, zâmbetul!
poate topi calote glaciare
mai repede decât încălzirea globală
să nu uit dansul
ce-mi așterne totdeauna sub tălpi
nisipul ars voluptos
fie vară, fie viscol, fie înserare

și încă ceva:
azi
la fel ca în multe alte zile
foste și viitoare
e ziua mea.
rotesc caleidoscopul,
mă regăsesc în simetriile colorate,
mă sărut pe obraji
și-mi urez toate cele!