agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-09 | | Aveam odată, într-o glastră, Dintr-un cristal, sensibil, fin, Pe un pervaz, la o fereastră, Trei roșii trandafiri și-un crin. Ce stranie alăturare, Total opusă legii firii, Așa o delicată floare, Într-un pocal cu trandafirii! I-a luat aseară bunicuța, C-așa e dânsa,grijulie, Și le-a dat apă cu cănuța, Și un bănuț,...așa,... să fie! Afară,-n stratul din grădină, În frigul aspru și zbanghiu, Se ridica, lângă-o sulfină, Un trandafir portocaliu. Avea pe vârf, cumva, lăsate, Un număr mare de petale Dar și șuvițe adunate Pe zonele occipitale. Creștea cu spini și cu prestanță, Așa cum trandafirii cresc, Împrăștiind în ambianță, Un damf de rom marinăresc. Din vază chicotea buchetul, Că-n casă-i cald și este bine, Și-afară,-ncetul cu încetul, Te uită, iarna cruntă vine. Dar, vai, nenorocită fază, Numai un pic bătut-a vântul, Că geamul s-a izbit de vază Făcând-o una cu pământul. Iar trandafirul din poiată, Udat și adăpat de ploi, A înflorit a doua dată, Iar cei cu crinul... la gunoi! Rezultă-nvățături morale: Când pierd contactul cu pământul, Buchetele artificiale, Le-mprăștie pe dată vântu’!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate