Sunt prins în colivia mea,
răpus de fiare și păcate,
mă plâng cu ochii la o stea:
de libertate când am parte?
Sunt prins în valul nesătul
ce rupe malul fără milă,
mă sting în visul meu credul
și nasc dezgust și silă.

Mai pot să rup zăvorul slut,
din marea deznădejde fină?
să prind în chipul meu de lut
iubirea frântă de rugină.