deschide-mi fereastra cu o mână nevăzută
sa trag flămând în piept…lipsa-ți
adu-mi aminte în loc de haine să te îmbrac
și îmbată-mi ochii către zâmbetul ce nu l-ai gândit încă
oftezi în lumea ta tăcută, dincolo de aripi de cerneală
sufleurul teatrului tău aștept să mă iei
sau ultima zvâcnire a pleoapelor înainte de vise
întinde-ți corzile să fiu păpușarul
ce nu va vorbi doar în locul tău
ci pasul mărunt desenândul
pe foile galbene ale ceaslovului de duminică,
a șaptea zi obosit de creație
adorm așteptându-te să-mi deschizi fereastra