forfota orașului s-a estompat
muncitorii infractorii și urmăritorii au nevoie de odihnă deopotrivă
și totuși tresar
zgomotul roților de tramvai nu mi s-a părut niciodată familiar
prin ceața dâmboviței vagoanele au silueta unora văzute în geamuri de prăvălii
mult praf multe cioburi multă risipă astfel
se scrie poezia unei pseudocapitale balcanice situate în câmp
o pustietate pentru care arcul de triumf are valoare de troiță

crăciunul miroase a porc
anul nou a praf de pușcă
moartea a orice

am înțeles de mic: în noaptea dintre vieți nu voi putea dormi
nici nu voi putea scrie iată de ce
aceasta-i una dintre multele dimineți în care încă nu îmi este frică – am învățat
să înot printre ultimii plutași de la Rucăr
printre trunchiurile negre de copac aduse pe apă
printre sloiuri de gheață ce-au rupt de la mal
ghiocei arici de munte hoituri de fiare

când vin sărbătorile bucureștiul se transformă într-o unitate militară
un arhanghel dă alarma suflând în goarnă
bocancii locuitorilor bat pas de defilare între
biserici primării și supermarket
cu noroiul în prima zi până la genunchi
a doua zi până la piept a treia zi până la genunchi
sperând neîncetat că va ninge și gunoiul
va fi un porumbel ce a găsit un ram

orice război trece îmi spun și până acum nimeni n-a secat nici un fluviu
și nimeni
nu a tocit cu pasul nici un munte
jucându-ne învățăm să ne ferim mâinile de ger și fruntea de arșiță cum oare
n-am învățat după atâta timp s-accept tramvaiul
rahatul câinilor de rasă și crăciunul petrecut lângă televizor
cu șorici cumpărat de la mall?!

de un revelion printre petarde și fum de artificii asta l-am întrebat pe un conviv
zâmbea inexpresiv aplauda și repeta mecanic:
la mulți ani! la mulți ani! la mulți ani!

micul paris a căzut – aștept să se deschidă piața
de șlefuit mărgăritare