Și peste genii e uitarea toamnei ninsă
Din veacuri noi și șubrede, sub vânturi...
Uscate-s florile și candela-ți e stinsă
Și stinse-s lumii ale tale gânduri.
Doar triste versuri, printre rânduri.

Îndepărtată marea, codrii-nstrăinați
Și nu-ți mai susură izvoru-n dulci poiene;
Abia mai plânge teiul ori norii, adunați
Printre amurguri calde, în dangătul alene,
Curgând amar și veșted din sfintele-ți catrene...