DINCOLO DE ALOCUÞIUNEA PENTRU CALTABOȘI


În livezi solare înmuguresc speranțe lămurite,
s-a sfârșit magic iarna viperelor roșii,
cu toate otrăvirile postdecembriste,
cu stupoarea mortuară ,patroană pe istoria accelerată
"Crăciun cu sânge de eroi de după măscăricii deghizați în salvatori -narațiunea scelerată cu multe stele pe umărul generalului douăzecișidoi".

Îngeri au răsturnat anotimpurile creativității
ne-au lăsat să-i atingem pe aripi,
luminați am ales alte percepții de gust de măsură,
ne-au transferat la alte adevăruri despre noi cu noi.

Cunoașterea e pomul cel mai iscusit cel mai grăitor,
să știe și vântul cu puterea bolnavă de năravuri negre
că nu e ram fără de roade ideale, că nu e nor pe cer
din care să nu plouă măcar o dată demnitatea- sublima
alocuțiune despre adevăruri vitale, supreme, integre.

Gata cu suflătorile minciunilor vântoase
gata cu crivățul vopsit ca sângele în chip de minerale vitale
strecurat samavolnic din călimara porcului prin case, prin oase.
Fluieră Eol, numără frunze, fire de iarbă
(nu bani murdari) între mii de Duminici cu barbă...