nopțile suflă mercur
ca niște gâturi sufocate
de mătănii argintii
și-n sinea mea
e ger
tușesc și mișc norii
care se ciondănesc între ei
cerând suflete
să le încălzească picioarele ca
un reșou viu

mi-e frig la piept
la gură și la ochiul minții
sunt un șaman șomer
cu zăpadă în loc de mustață
iar realitatea împietrește
după ora 12
în fața unor gorgone
de decembrie în care
injectez fortral
legat la ochi