agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-22 | |
1.SE IESE
Oricine poate fi masa musculară a planetei ce nu se împacă bine cu sine. Sau atomul ca omul aflat singur în această situație. Doar ce ne seamănă ne împletește Gânduri. Privesc spre curcubeu întrebându-mă Cine va fi capabil să smulgă acest iatagan Vesel colorat din pieptul cerului? El va dezlega o ploaie cu acid sulfuric, O apă foarte fierbinte și corozivă Ce ne va spăla de carne, de sânge. Nu se mai simte. În noi nu mai suntem Și abia acum frumusețea noastră ne doare. Fiecare se ascunde în celălalt Numai privindu-l. Nu vom închiria ce am fost, Cândva, niciodată. Deși, e gratis. Pe coridoare trecem pe lângă noi când trecem pe lângă voi. Tu sau ea va fi tot un A. Bineînțeles de la AUUUUU! Mirare devastatoare. Eu și cu tine suntem risipă de carne Electrici, formăm părul bogat al planetei Din care își vor face peruci Alte planete chele. Nu vor mai exista târfe prin vitrine Și nici păpușile lor. Cine își Mai cumpără în ziua de azi Bani proaspeți, aproape cruzi? De când au înlocuit secunda cu bancnota De un leu viața nu se mai trăiește Găsesc mereu bucăți mototolite din ea Prin buzunare. Uite, vezi că nu exist Uite, simți că exist Știi că prefer kilometri Orelor. Dacă nu ar fi secundele ca unghiile Mereu în creștere devenind Lunguiețe, tot mai lunguiețe Ca un ac cu care ne coasem Moartea de trup, cine nu le-ar îndrăgi? Azi du-te tu. Mie mi- e lene. Sau mai bine o lăsăm Pe mâine că-i tot azi. 2.CINE ȘTIE CUM SUNTEM cine știe cum suntem. ce suntem e mult prea departe. cum suntem nu vom ști niciodată dar vom încerca numai să demonstrăm că știm. răspunsul este: o moartea ca o medalie de aur și sacrificiul pentru a scuza un start furat. de cele mai multe ori pierzi timpul căutând creionul și iată-l, verde, cu vârful proaspăt ascuțit, guma exact cum nu ne-am adus-o niciodată aminte. UNORA LE ESTE BATUT IN PALME DE UNDE CURGE SANGE AMESTECAT CU PASTA DE pix. Si acum timpul. Timpul de negăsit când tocmai ne străbate. eternitatea crește cât trăiește. în ea se ascund să se adăpostească pe vremea iernii oamenii străzii secunda lor este însă rana făcută de pas în zăpadă. cei ce vara cară gheață fără întrerupere arătându-le astfel recunoștință construiesc zadarnic case de vacanță pentru oamenii de zăpadă. case topite, curgând, evaporându-se iar unele neexistând de fapt niciodată. dar nici ei nu vin. din alte motive. mereu sunt serviți cu supă de morcovi. Mereu cu ochii lor Se aprinde narghileaua E suficient să existe strălucirea Pentru a se mișca liberi. Dar mișcarea ne îndreaptă Spre dispariții. Vino fratele meu de zăpadă Suntem la fel. Numai mamei și morții Le aparținem. Numai ea poartă Aceste două nume. Să înjurăm cu drag Așadar viața. Cu nimic mai Lungă decât clipa de față. Ieșirea va fi ușoară. E tot ce îmi doresc După ce am intrat Pe ușa aia mică. Elastică. Acolo, liniștea devenise o bătaie Continuă De inimă. Atunci am început să bat Și mai tare din inimă Și să încerc să zbor mâncând pământul. După coridor Alt coridor. Și între ele iubirea forță supremă. Să facem bomba nucleară a fericirii A unei împliniri simple și definitive. Omul își caută prin noi forma perfectă Vom epuiza toate posibilitățile greșite. Bărbății vor fi bărbatul Și femeile, femeia. Eu voi fi toți Și toate, tu. Și busturi de piatră cu chipul nostru La tot colțul. Eminescul acela din fotografie Ar fi bine. Iar pentru tine, tu Încă de la început, Primul tu. Morții ne vor semăna Și ei Îi mai vizităm din când În când prin cimitire Unde numai primul Este plin de flori. Și după el terenul Neted ca aerul În care el începe să devină. Până se umple de vina Divina gata sa ucidă orice Urma a inexistentei sale. 3.DECSCRIERE sunt o păpușă democrată liberă să facă ce vrea. numai să vrea. sunt o situație economică o criză inimanciară. ciudat pentru cineva făcut numai din haine. dar nu a fost mereu așa. și după furtună în creier de frig mă jupoi și fac din piele pătură. trag din mine pătură peste pătură până nu mai rămâne nimic dar învelit cum se cuvine. și chiar așa mă descurc iar asta devine foarte periculos. nimicul cald, capabil de sentimente la el în cap. 4.doar cine nu există mai are viitor tot ce-a trecut devine scurt secundă strivită și tare călcată de noi în picioare ne calca-n picioare. stă vârsta. cine nu a mințit niciodată să spună eu și astfel o va face. eu cu mine și cu noi ne-mpărțim perfect la unu. totul până la capăt fără ezitări și în singurătate perfectă. nu mă iubesc suficient am nevoie mereu de cineva pentru a-mi putea vedea chipul întreg. nu știu cât sunt eu și câți sunt alții în mine numai cei cărora le-am văzut moartea au un loc precis un procent fix. în rest numai pași prin alții precum pașii lor prin mine dar drumul acesta nu duce nicăieri nici măcar nu se înfundă zidul l-aș înțelege indiferent de natura sa fără el privirea nu se oprește și mă trezesc hăt! atât de departe de mine că nu mai am timp să mă întorc înapoi. în loc de eu se spune au în loc de tu se spune zu. și lacrima se-ncheagă precum sângele. 5.moda mereu la modă am ultimele noutăți în materie de inexistență. din această extravaganță îmi schimb forma conturată prin aer de creionul cu carne voi semăna cu tine voi fi frumos voi semăna cu voi numai așa vom înțelege că suntem golul ce ne umple și mai ales că inima există doar când îi numărăm bătăile primite. mai bine ciocănești în loc să bați așa nu-ți voi deschide e mult mai bine pentru tine ca cei asemenea mie să fugă de iubire cum fuge ucigașul de cuțite. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate