Din ce colÈ›, din ce unghere
Pacea ai venit să-mi tulburi,
Să-mi lași în inimă durere
Și-n minte negre gânduri?

Erai blândă și frumoasă
Cu-al tău păr căzut în valuri
Și așa de drăgăstoasă!
Erai pentru mine un tezaur.

Ah, tu, demon cu chip ceresc
Ai dorit să-mi dai durere
Și cu zâmbetu-ți drăcesc
M-ai lăsat fără putere.

Blestemată vei fi în veacuri
De către-un suflet chinuit
Pentru-a tale vicleșuguri!
Eu prea sincer te-am iubit.