Privesc umbra ta de cenușă:
două iluzii ale unui singur cod de legi.
Ochii mei – complet de judecată
și creierul – coruptibilul procuror,
indignat îmi acuză trecutul.
La dosar, ca probă, sunt chiar eu!
Sala e plina de fire de iarbă
care murmură,
legănate de alizeul diverselor ispite.
Grefieră e luna impasibilă,
așteptând verdictul ciocanului asteroid.
Sunt achitat și pot s-o iau de la capăt,
pentru că am uitat ce am trăit cu tine.
Dar cred că, de fapt, am fost iertat!