Dacă fumezi ca să slăbești
e ca și cum m-ai iubi ca să nu mori
și totusi parcă ai dreptate
pe gerul ăsta
când sărutul tău îmi viscolește obrazul.

Ai fi vrut să ningă cu încă o poveste
da’ iarna asta îți crapă pietrele-n stomac
când te ating.

Înghiți în sec gustul meu și fumul de țigară,
cafeaua se face sloi amar în inima ta
și zici: “Mâine mă las”,
da’ ți-a îngețat mâna pe obrazul meu.

Te-ntreb : “De mine sau de țigări?”
și vocea ta lasă un abur absurd:
“De mâine…”