Liniștea îți apasă pleoapele și genele grele te dor.
Speri ca vântul să bată mai tare,
să pierzi din deșertul ce se ascunde în tine,
din sinistrul ce doare.
Tu cauți ieșiri în vise ce mor.

Genele te trag în jos și nu e vânt.
Ții ochii strânși,
crezând în vise ce lasă în urmă fantasme,
sperând că poți iubi resturi.
Urme sau basme.