ne iubim,
avem sentimentul că noi sîntem vii în timp ce toți ceilalți sînt morți
și n-avem nevoie de ubik, tubul spray din cartea lui Dick
lăsăm dragostea să regreseze pîna la forma ei primară
să iubesc măreț, cu iubirea lui Isus, să te stropesc cu sîngele lui
să înviem copiii în mame
ce frumos pămîntul își scuipa moartea afară
oamenii vor pleca la cules oameni ca la cules de struguri

și chiar dacă ar fi invers, tot bine ar fi
ceilalți trăind în jurul nostru purtînd coliere de zîmbet
privirile acelea înseninînd fețele, un fel de sindrom universal
căruia nu-i știe nimeni originea
noi încremeniți în îmbrățișare, o statuie cu o infinitate de brațe
pulverizînd dragostea ca un praf cosmic