încă mai râd de aceia care cred

că au să schimbe lumea. pe cât posibil i-am ocolit: sunt periculoși. au convingerea că trebuie
să înceapă cu tine. cu persoanele dragi ție. cu lucrurile pe care le prețuiești. acesta nu este un
reproș. este o declarație de dragoste. fără ei probabil aș fi încercat eu. atunci nu aș mai fi râs.
monștrii sunt întotdeauna gravi. și scriu despre aceasta pentru că altfel nu îi pot iubi. îmi țin
inima pe genunchi ca un călugăr în rugăciune. numai că eu nu mă rog. eu râd așa cum ploaia
mușcă din scări. râd! cum mai râd! maimuța în cușcă

e neschimbată. oamenii tot mai mici