revelionul, în alte coordonate, e trecerea noastră existențială.
petrecerea, balul miezului nopții, valuri de șampanie ce țâșnind artezianic,
mințile desfată, trupuri în dansuri frenetice aruncă și urarile necontenite
ce curg ca oceane , valuri pe fax-uri, monitoare, mobile, laserele si artificii
sparg văzduhul, house of people e bizar însuflețită de acorduri eurovisionice din butoaie.
sticla șampaniei mele fu Domnului înălțată si gandul la fiica mea duios de dor mă cuprinde.
vreo câteva fete ce dansau prin juru-mi sprințare mi-aminteau de potențiale iubite virtuale....
unele mi-au ațâțat cheful dezinhibat de dans in ritm de la vals la charleston
pe cele doua esplanade de pe unirii, unde se încântau live trecatorii prin 2010...
dansul meu mă purta piruetând pe toate meleagurile lumii, vinul roșu fiert cu cuișoare
obrajii-mi înfierbânta și-n solitudinea-mi se lupta libertinajul
cu privirile partenerelor ce-mi controlau prin apropiere nerușinate simțuri....