Stai așezat în genunchi pe frunzele înghețate
Zapada e vitregă și îți îneacă părul de cretă
Se scurg copacii la tine în creștetul tău
Se-aud viori cu arcușuri de pene mari și negre
Într-o biserică se-aude sunet de clopot
Purtat de păsări albe pe aripi...

Se stinge tot focul ce mai devreme ardea nebun
O noapte se apropie fulgerator și sinistru
Își lasă mai întâi poalele peste pământ
Să facă umbră, să rupă ziua cu o gheară de noapte.

Te zgârâie dorul de soare și de lumină...
Inchizi ochii și te vezi pășind într-o cameră întunecată
Acolo, langă pat, stau papucii de casă, focul arde în sobă,
Un pahar de rom se prelinge peste partituri
Și gândurile se șterg tot mai mult.

Se stinge într-un requiem de Mozart fiecare picătură de viață...