Am sufletul ud
Plin de gânduri,
De chin.
L-am mai stors
De tot ce e rău
Dar se umple din nou,
Nu e cale să-l țin
Mai uscat, mai ferit.
Doar trăind,
Îl expun către
Ploaie și frig.
Și se udă la loc.
Poate moartea
L-ar putea apăra.
Însa cine-l mai stoarce atunci ?