M-ai strigat, sunt flatat, că nu mai uitat.
Mi-ai zâmbit, sunt uimit, în gând mi-ai sărit.
Te-am ignorat de-atâtea ori, fără regretări,
Dar azi, tu mi-ai dat ceva mai mulți fiori.
Stau și mă gândesc...
Cum ar fi să împărțim din nou momente împreună,
Să mergem ținuți de mână, pe-aceeași stradă comună ?
Știu...tu, te gândești încă la clipa ce a fost,
Privește-nainte, înapoi nu are rost...
S-o luăm de la-nceput, n-ai vrea ?
Iată, viața e tot mai grea,
N-am să mă mai joc în ea...
Ceru' gingaș, îl simt cum mă doboară,
Să fie regretabila povară ?