Mă sprijin de umărul tău
cu soarta-mi curmată de gînduri,
să mergem alături prin ploi
cu grindină, arșiță, vînturi.

Să simt cum mă doare cînd plîngi,
în mine storcînd suferința-
un zîmbet pictînd pentru doi,
cu tine să-mpart biruința.

Necazu-ți pe firea-mi să-mbrac,
să șterg depărtarea, iubite,
orbita-ți pe-a mea s-o atrag,
oricum Universul se-nvîrte.

Sperînd la o pauză-n timp-
să-ți sprigini de umăru-mi gîndul,
să simt cum mă cauți prin cer,
în mine să-ți legăn cuvîntul.