Titlu: în care se arată că un manchian plecat după colindeț în orașul fără poduri e o reptilă cu sângele cald(.)trusa de prim ajutor e inutilă, van Munteeanoven are și prăpăstii, iar asta înseamnă că (tu) ești cu un picior în groapă



în_gerul din orașul fără poduri tramvaiele scrâșnesc graseiat
într-unul eu vin către zilele noastre cu fruntea lipită de geam și mirat
copacii de gheață-și permit să îndrume spre bombe cu licori fierte și fum
doar inima sare ca o broască prin sânge și bate în tobă: bum-bum!

de zile bune cât anii mă caut și-am fost și unde n-am fost
văzut din afară probabil că alții nu găsesc numelui meu nici un rost
penele lui tac împrăștiate mai inutile decât aripile ciorilor
copiii fecioarele muții și orbii mă urmează crezându-mă sfântul nescriitorilor

în seara aceasta am dat tot și-am fugit în ultima clipă cu ultima cursă
neîmplinitul are nevoie de-ajutor mai tare ca studentul la filozofie de o bursă
la capătul drumului m-așteaptă o scară la capătul scării o turlă
aici se strâng păsări cu blană fără covrig își înnoadă cozile și urlă

deși de la gleznă în sus ne-ngropați m-au ajuns potcoavele cailor morți dezgropate
și mă doare fix unde m-au lovit – nuuu! acolo credeți voi – mă dureți în altă parte