Dumneavoastră, domnul meu,
Faceți pași făr’ de ecou
Și privirea-vă e mireasmă
Ce era cu “floare-albastră”?

Pe cărări nemaiatinse,
Visul glasului se stinse,
Încotro mă-ndrept eu oare?
Când voi găsi o cărare?

Pe meleaguri doar cu sufluri,
Cu lumini și multe duhuri,
Și cu multe curcubeie
De m-oi îndrepta spre ele…