Pe-o fereastră, undeva,
Fulguleț are o floare,
Alta nu-i cum este ea,
Pierind și de-o răsuflare…

Este albă și cuminte,
Chiar de pare-așa, de gheață,
Are-o inimă fierbinte,
Vede tot și e isteață…

Nu e an să nu revină,
Sub privirea tuturor,
Pe o rază de lumină,
Amândoi, din steaua lor.

Și nu-i clipă, după ce
Și-au luat spre ceruri zborul,
Să nu te întrebi de ce
Tu, în suflet, le duci dorul…