Pe unde mă purtați voi, sentimente?
prin locuri posibile și ascendente,
pe sus, pe jos și-n esența de nucleu
material cu metafizic se îmbină mereu.

Pe unde mă porți tu, dragoste vie?
prin lumi de cristal sau seri cu beție
și peste creste muntoase cu vârf auriu
de unde încerc să mă arunc în pusitu,
cu lanțuri grele să-l colind alergând,
resuscitându-mi sufletul peste pământ.

Pe unde mă tot porți tu, ură demonică?
prin veșnice flăcări și mișcare tectonică,
prin încăperi cenușii
să mușc iar din gratii
și cu mâna să rup din pereți.
pe unde mă duceți,
curaj și cu frică ?
din luptele voastre
tot viața mea pică
la mijlocul lumii
fără oprire
în care mai las
și din care mai fur
o sclipire.

Ce vrei și tu
de-mi oprești drumul,
nedumerire ?
uite, un trecator s-a oprit și el lângă mine


-Omul sfințește locul... mi-a spus trecătorul,
Atât cu inima cât și cu toporul!