Temut de toți
și totuși atât de des întâlnit
pe buzele noastre.

Infernul.
O-nchipuire a răului din noi
sau un adevăr dramatic?
Ce putem cunoaște din tot ce-i necunoscut?
Nimic și totuși
căutăm răspunsuri în tot ce ne-nconjoară.
In noi privim cu greu.
Chiar conștiința strigă: "Infernul există!"

Infernul:
un loc al uitării
privilegeiat de moarte
căci cei mai mulți din noi
spre el pornim de prunci.

Să-mi fie frică?
De ce? Chiar asta îmi doresc
sfidând legea divină
și făcând în astă lume
tot ce-i oprit.

Nu mă-nchin la Diavol
ci lui Dumnezueu,
dar atât rămâne credința
cât sunt în rugăciune,
în rest... păcat.
"tot o apă și-un pământ".