Ispite pătimașe-s peste tot,
Ca tentații reci,ce dau în clocot,
Le rezistă durii și deștepții,
În capcană cad doar nătăfleții.

Ispita sigur te va-împovăra,
Doar invitînd-o sub umbrela ta,
Și amăgitor faci pe moralul,
Dar în teatrul tău joacă dualul.

Reușind să ții inima în frâu,
Te poți bucura și fără desfrâu.
Atunci cînd una spui și alta faci,
Confuziile greu le mai desfaci.

Pasul lunecat dacă insistă,
Celor dragi,le faci cadou batistă,
Folosești și ochelari de soare,
Ce conferă uneori onoare.

Bine-ar fi să-ți recunoști greșeala,
Findcă nu ajunge primeneala,
Un obraz călit nu o să crape,
Chear de-i limpezit în șapte ape.