Umbra timpului n-a fost
nicicând
Atât de prăfuită si uitată...
Mor clipe ale eternului din lumea codrilor,
a luceferilor si a lunii;
Culorile de smarald ale pădurii îl amintesc pe
Eminescu.
Să fie doar o fantasmă in abisul frunzelor?
Nu.
E doar Metafora ce nu este atrasă de legea gravitatională
Si zboară ,zboară spre înaltimea Imaginarului ce nu
va muri.