Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
Cântat-am mărul înflorit:
Cel rușinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvăța
De unde vine,
Când s-a fost născut
Și malul sfredelit
De țipatul durut
Pe care-l dau lăstunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am batut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
Cu sângele-mi rănit
Pamântul
(Ori poate-mi încalzii
Mormântul? !),
C-am fost o trestie
Cu-ndurerata pleoapă
În aer jumatate
Si jumatate-n apa.
Sunt fericit
C-aud cum suna-n față,
Prea tainic și integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
Și că mă latră-n urmă
Cu cerul gurii negru
Prăpastia
Pe care zburător
O am trecut;
Că nu aurul eu număr,
Ci stelele din cer
Și-n lacrima de lut -
Străbunii.
Erou nu sunt,
Măriri nu cer,
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.