Clopotnițe bolnave peste burg
Bat rar, melodic, în rugina nopții,
Se sting în seară într-un trist amurg,
Și-apar lumini pe infinitul bolții.

Ning lin peste funinginea din oase
Doar funigei bătuți de boarea serii,
Se-așterne-n aer dorul de vântoase
Și vin din lupte grele cavalerii.

In serile cu muzici paradise,
Când doru-și leapădă balsam de astre,
Vin peste noi portal dulceag de vise,
Din vechi tristeți născute-n nopți albastre.

Și trece-n iriși dorul de lumină
Și despărțirea de păcat ne doare,
Se-așterne peste tot o pânză lină,
Picând din stele roua ca o boare.

Izvoare dulci de amintiri fugare
Cu coapse diafane de fecioară,
Ne fac să trecem iarăsi Ierihonul,
Deși l-am mai trecut a doua oară.
2009