am o durere sub piele
o zbatere mută
ca o nevoie
proptește carnea

nu mă încumet să aprind becul
și nici să fac risipă de vedere
poate cineva dincolo geamul
mă privește

întunericul e din ce în ce mai greu

în mine începe să crească o frică
nu mă sperie dar încep să cred
că după fiecare prăbușire
oamenii nu-și mai amintesc
drumul de întoarcere

tresar apoi se uită la Dumnezeu

prin fisura cerului

o urmă...