noaptea își ascute ghiarele în inima mea
de când ai plecat
toate fiarele lumii stau la pândă
le simt frământându-și hulpav nările
ca în secunda dinaintea atacului
și nu mă tem
pentru că locul acesta nu-mi aparține
e doar o stare de impostură
în care m-am trezit într-o zi când soarele și-a închis pleoapa
spre mine

de atunci e atât de întuneric
mă tot împiedic de semne pe care nu le înțeleg
așa cum n-am înțeles de ce ai plecat
lăsându-mă să tânjesc după ceva atât de adânc
atât de puternic
încât haite de lupi mă străbat zilnic
haite de lupi cu ochi injectați și colți ascuțiți
pe care nicio carne vie nu îi va sătura vreodată

și iată-mă
stând aici
păstrând între dinți gustul sângelui

prin noaptea asta prealungă
cu toate fiarele lumii ieșite la pândă
eu
în zbaterea caldă și umedă a fiecărei inimi
caut drumul spre tine