Miros proaspăt de pământ,
Când zăpada se topește…
Scuturat de-un fir de vânt,
Ghiocelul se trezește…

În oglinda unei bălți
Mititele ca și dânsul,
Când din față, când din părți,
Se privește, și-l ia plânsul…

E prea mic, așa îi pare,
Ba, mai mult, că-i și zbârcit
În oglinda apei, care,
Bătând vântul, s-a-ncrețit…

Dar îi trece supărarea
Când în balta lui zărește
Soarele a toată zarea
Cât de tare strălucește!