Mi-e dor de voi, de cuibul nostru drag,
Mi-e dor să calc din nou al casei prag,
Căci luni de zile au trecut de când
N-am mai primit nici un sărut plăpând.

Vă-ntreb acum, pe fiecare fiu,
De sănătate și succes, căci știu
Că despărțirea-i grea și-atât de mult,
Ați vrea ca orice vorbă să v-ascult.

V-am sfătuit mereu, ca-n orice loc,
Să faceți bine; veți avea noroc
Doar dacă datoria v-o-mpliniți,
Pace-n suflet, de nu păcătuiți.

Tu soțioară scumpă, draga mea,
Cunoști că lumea-i bună, dar și rea;
Să nu te-ncrezi în prieteni nici dușmani!
Un lucru îl vrea toată lumea, bani.

Câștiguri mari în viață n-am avut,
Nici pagubă la altul n-am făcut.
Am vrut, la toți, doar bine a ne fi,
Crezând că visele s-or împlini.

Ca testament, vă las un singur sfat:
"Păziți-vă de rău și de păcat!
Munciți cu rost! Iubiți-vă sincer!"
Iertați-mi tot ce v-am greșit, v-o cer!