îmi duc foarte liniștit viața
într-un cauciuc uzat de mașină
stau ascuns fără vreo vină
nimeni niciodată nu mi-a văzut fața


stau ascuns și scriu filosofie
și mă hrănesc cu apă de ploaie
scriu de un secol pe-o singură foaie!
da'nici nu-mi trebuie mai multă hîrtie


din cauciucul uzat în care-mi duc viața
am să v-arunc odată această hîrtie
și-o să vă mire cît este de vie!
și-o să-mi vedeți în ea ca-ntr-o oglindă fața!