Printre frunzele de toamnă
Îmi apari în cale doamnă
Și din vălul de fecioară
Mi te-arăți acuma goală

Și pășești cu pași mărunți
Amândoi plutim desculți
Ne privim ca-ntr-o oglindă
Ispitindu-ne sufletul de ghindă

Din amarul cer pustiu
Și din plopul argintiu
Cade roua dimineții
Și spun „Bună dimineața!” vieții

Dar de nu erai acolo
De mult eram lângă Apollo
Și de nu te cunoșteam
Cu pașii-n urmă rămâneam
Căci în zadar eu tot... pluteam