m-am suit în metroul ce ducea spre gară
să-mi aștept iubita
oamenii de pe scaune se uitau la mine
ba nu se uitau la mine ba se uitau la mine
nici acum nu știu și oricum nu conta
eu citeam un neon pâlpâia în povestirea din carte
de la un capăt la altul al vagonului treceau oamenii de pază
ca niște bile azvărlite pe podea
dădeam pagina în același timp cu o blondă de lângă mine
mă uitam din când în când pe geam
și mă forțam să văd că metroul mergea invers
când reușeam mă lua o amețeală plăcută
reveneam la citit ronțăind în gând
din punga de sărățele ce se lăfăia pe jos
îmi înfrânam instinctul de a-mi roade unghiile
pentru că și unghiile au dreptul să zică
da
în schimb clipeam era felul meu de a mă ține de bară
mai aveam o mie de stații și timp să îmi imaginez
sfârșitul vieții cu iubita mea într-un telescaun
mergând spre soare