Când veacu-acesta de abia adie
Fulgi de lumină cerul sticlos cerne,
Tu-n apărarea cauzei eterne
Ființa-ți vagă o trimiți solie

Că-n țara din deșerturi reci, pustie
Grași templieri deschiseră taverne.
Dedați la vin, sfinți lâncezesc pe perne,
Sfânt Fiu întemeiază dinastie.

Degeaba rotești lin zbor împrejur:
Stai spânzurată singură-n azur,
Tot încercând să strângi anahoreții
Sub cerul purpuriu al dimineții.

Te smulge dar, măiastro, din contur
Ca să dărâmi la temniță pereții.