Ne-adulmecam uimiti si fara graba,
Ca doua fiare groaznic de frumoase,
In noi azi orice gest si vorba-ntreaba,
Tacerile-s si ele curioase.

Ne-adulmecam, uimiti de cata forta
Renaste-n noi spontan, printr-o minune...
Fuseseram convinsi ca nici o tortza
Nu a mai ars de la-nceput de lume.

Ne-adulmecam uimiti, ce disperare
Ca nu ne-om apartine niciodata,
Nevrozele ne-apasa pe spinare,
Hormonii ne soptesc s-o facem lata.

Ne-adulmecam uimiti si, dintr-o data,
Ne cumintim fiinta razvratita:
La cap de lume scriu din nou "erata:
Visa frumos fecioara despletita!"...