Sînt un erectil mergînd către tine. Un erectil tîrît către tine după legile neînțelese ale morselor și balenelor și ale altor o mie de specii. Tîrît prin viscol către tine unde fiecare venă a mea încolăcește o venă a ta și fiecare os al tău crește din cartilagiile mele. Toți au scris despre sex, s-au tăiat o mie de păduri pentru vorbele lor. Au povestit prin crîșme, au făcut filme porno cu pauze de dialog. Iar eu sînt un erectil tîrît către tine și înjur străzile pustii: ar trebui să găsesc măcar doi astronomi, să-i aduc să stea la picioarele patului nostru. Sînt încredințat că ar desluși taina disoluției finale și ar asista la spectacolul epopeic al unei găuri negre devorînd o altă gaură neagră. Mulțimi de ani-lumină a străbătut fiecare particulă a mea ca să se piardă în fiecare particulă a ta și-au murit mii de stele ca să stăm noi față în față, goi. Peste vrafuri de ani, ne vom licări cu tandrețe din stele împrăștiate în moarte și ne vom recunoaște, copilărește, de foarte departe.
Pînă atunci, sînt un erectil tîrît către tine, unde fiecare venă plesnește și fiecare os arde ca vreascurile în foc. Patul acesta, nesupravegheat de astronomi, înghite hărți pentru care și-ar da viața toți căutătorii de comori ai lumii noastre și a încă o mie de lumi și ar fi mîntuiți.
N-am să mai scriu despre sexul cu tine: e ultima dată. Să știi că sînt un erectil rătăcind către tine. Că orice gînd e ruină. Orice aducere aminte, tortură. Orice măsură, tîmpenie.
Dar tu toate astea le știi. Scriu spre folosul nefericiților care n-au trăit niciodată orgasmul asediat de cîrcei, de cuțite prin inimă, de dureri în stomac, de lumini sfîșietoare pe retină. Ale căror piei nu s-au jupuit niciodată ca un șmirghel pe alt șmirghel și nu s-a turnat lichidul sărat pe rana proaspăt adusă în lume. Pe care nu i-au usturat ochii și cărora nu le-au plesnit buzele.
Iar noi, care le-am trăit pe astea și altele, vom trăi restul în liniște. Un gînd fugar va aduce leșinul și umezeala înlăuntrul fiecăruia dintre noi, fie că ne vom înghesui între oameni, fie că vom plăti impozite la ghișeele statului, că ne vom mîngîia rudele sau cîinii, că ne-o vom trage cu alții.
N-am scris acestea de dragul scrisului sau pentru că sînt nebun. Sînt doar un erectil rătăcit, o busolă fără Nord.
Și nu voi putea să povestesc nimănui, niciodată, nimic. Aș fi ridicol ca Sfîntul Gheorghe luptînd cu un gîndac.