Pe scaun stau săbii
Și norii împușcă vrăbii
De azi,
Va fi ieri
Te rog să îmi ceri
Ce îmi dai
Și puful meselor de mai
Te aștept și ești în mine
Farfuria mea e o viață
Cu lingura aduc dimineața
Pe buzele tale
S-au uscat demult petale
Și ochii mei îți sărută dansul
Mă strigi dar îmi pierd glasul
Frumosul se șterge într-un tablou
Și zilele tale sunt orele mele
Aș vrea să mă asculți privind la stele
Azi ești gândul meu pus pe masă
Dacă mâine poate voi avea altă farfurie
Tu vei rămâne masa mea,
E cald și cocorii te privesc.