era pe vremea când soarele era o acadea
pe care o luam de pe cer ori de câte ori
voiam să schimb cerul gurii

pe vremea când în fiecare fulg de nea
era o lume unde mă aștepta câte o bunică
să îmi schimbe așternuturile inimii

era pe vremea când păsările
duceau în burțile lor morții în țările și mai calde
nu știam nimic
lacrimile nu mi se transformaseră încă în zale

era pe vremea aceea când mi se spunea
că o să cresc mare
și o să am umerii lați cât orizontul

era pe vremea cănd confundam
curcubeul cu șiretul
zborul cu luatul în brațe
dormitul cu părăsirea celor dragi

era pe vremea când
dacă mi s-ar fi povestit de viața de acum
m-ar fi înfricoșat zmeul cel rău
care își va vedea chipul în oglindă tot restul vieții
drept pedeapsă