fiecare om îl dai la parte cu grija aceea
de a nu-ți intra în carne
la un moment dat
te-ajunge apa mării
începi să plutești în formă de cruce


ești ca un oraș împușcat printr-un fluture imens
să nu se-audă nimic
atunci când încep să se stingă luminile

*

pe scaunul vechi de răchită
sacoșa de plastic din care s-a rostogolit ultima portocală
începe s-arate
timpul exact

*

ninge
lumină de neon intermitentă
închizi ochii și din nou ești ceva
un cuțit
cu lama întoarsă spre tine