De când tu ești aici, nimeni nu este
În preajma mea să îmi măsoare
Tristețea și zadarnica-mi fervoare
Atunci când cad din virtuale creste

Și îmi reneg, amar plângând, celeste
Visări și rătăciri din nopți solare,
Când vaga ta ființă mă mai doare
Tot așteptând neașteptata veste,

Căci trupul tău, legat în marochinuri
Cu cizelări și luciu de potir,
Mireasmă e de negru trandafir,
Aromă e de prețioase vinuri,
Izvor îmi e de nesfârșite chinuri,
Doar umbră este în ape de safir.