Mi-ai mîngîiat cu palma-ți pieptul,
pe buze vorba mi-ai oprit,
și-mi resfiri păru-ncet-cu-ncetul...
Ah, nu. E vîntul obosit.

Tristețea mi se incălzește-
Nu tu, e soare- raza lui.
De frig cu grijă mă-nvelește
nu brațu-ți-
taina cerului.

Mi-s ude genele si fața.
Să fi plouat?
Nu-s nouri, zău,
Nici nu e jilavă verdeața.
Ah, da, pe pleoape-i dorul tău.